ASP .NET, C#, Web Developer

Redimensionare imagini

2010-02-20T12:05:00.003+02:00

Cu ajutorul ASP .NET putem redimensiona o imagine fără ca să se piardă din calitate. Iată mai jos un exemplu de redimensionare a unei imagini. Pentru ca exemplul să funcţioneze, avem nevoie să includem 2 namespace-uri aflate mai jos.

using System.Drawing.Drawing2D;
using System.Drawing.Imaging;

[...]

string file = path; // calea completă către fişier

System.Drawing.Image oImg = System.Drawing.Image.FromFile(file);

System.Drawing.Image oThumbNail = new Bitmap(100, 100, oImg.PixelFormat); /* aici putem trece în locul celor 2 valori de 100 dimensiunea la care dorim să redimensionăm poza (prima valoare este lungimea - width iar a doua înălţimea imaginii - height) */

Graphics oGraphic = Graphics.FromImage(oThumbNail);

oGraphic.CompositingQuality = CompositingQuality.HighQuality;

oGraphic.SmoothingMode = SmoothingMode.HighQuality;

oGraphic.InterpolationMode = InterpolationMode.HighQualityBicubic;

Rectangle oRectangle = new Rectangle(0, 0, 100, 100); /* dacă sus s-au modificat cele 2 valori de 100, atunci şi aici trecem acele valori */

oGraphic.DrawImage(oImg, oRectangle);

oThumbNail.Save(file, ImageFormat.Jpeg); /* se poate alege formatul imaginii folosind parametrul al doilea - ImageFormat */

oImg.Dispose();

Lucrul cu bazele de date. Executarea unei instrucţiuni SQL

2010-02-03T11:27:00.003+02:00

Multe din aplicaţiile ASP .NET realizate vor avea nevoie de acces la o bază de date. Mai jos voi prezenta o metodă pentru conectarea la baza de date din cod şi executarea unei comenzi SQL.

Pentru instalarea serverului SQL precum şi a unui tool de management a bazei de date (pentru a putea crea tabelele şi baza de date vizual) accesaţi această adresă: http://www.microsoft.com/express/Downloads/. Aici puteţi alege SQL Server 2008 Express (Runtime with Advanced Services sau Runtime With Management Tools).

La instalare puteţi alege metoda de conectare la serverul SQL (SQL authentication sau Windows autenthication). Numele serviciului SQL este denumit implicit SQLEXPRESS. Pentru a vedea cum se defineste conexiunea la baza de date, citiţi secţiunea "Conectarea la baza de date" de aici: http://punctnet.blogspot.com/2009/11/webconfig.html.

Executarea unei comenzi SELECT.

private string connectionstring = WebConfigurationManager.ConnectionStrings["nume_conexiune"].ConnectionString; /* conexiunea e definită în web.config, sau pur şi simplu se poate scrie aici string-ul de conectare */

private void conectare()
{

SqlConnection conn = new SqlConnection(connectionstring);
/* definim conexiunea sql*/

conn.Open(); // se deschide conexiunea

string command = "SELECT * FROM nume_tabela";// definim comanda sql

SqlCommand comm = new SqlCommand(command, conn);

SqlDataReader reader;

try
{
reader = comm.ExecuteReader();
while (reader.Read())
{
/*preluare date. Putem prelua primul câmp din rezultatul selectului astfel: reader[0].ToString() sau reader["nume_camp"].ToString() */
}
reader.Close();

}
catch
{
//în caz că avem erori, le putem prelucra aici.
}
finally
{
conn.Close(); //orice s-ar întâmpla, conexiunea se închide.

}
}

În cazul unei instrucţiuni INSERT, UPDATE sau DELETE se procedează astfel:

private string connectionstring = WebConfigurationManager.ConnectionStrings["nume_conexiune"].ConnectionString;

private void executare_sql()
{

SqlConnection conn = new SqlConnection(connectionstring);

conn.Open(); //se poate folosi si aici try...catch

string command = "INSERT INTO ...";

SqlCommand comm = new SqlCommand(command, conn);

comm.ExecuteNonQuery();

conn.Close();
}

web.config

2009-11-19T14:18:00.005+02:00

web.config este un fişier XML ce se află în directorul aplicaţiei ASP .NET şi care conţine diverse elemente de configurare a aplicaţiei. Structura fişierului începe cu tag-ul <configuration> iar în interiorul acestuia avem secţiunea <system.web> unde se află partea de configurare a aplicaţiei precum şi secţiunea <appSettings> unde putem să introducem elemente personalizate de configurare.

Ca toate fişierele XML, şi web.config este case-sensitive (tagurile cu acelaşi nume şi litere mici sunt diferite faţă de cele cu litere mari şi acelaşi nume). web.config se află în directorul rădăcină, dar fiecare subdirector al aplicaţiei poate conţine un fişier web.config cu setări adiţionale ce se aplică acelor subdirectoare. De exemplu, putem crea un fişier pentru subdirectorul administrare al aplicaţiei în care să nu permitem accesul persoanelor neautorizate.

Printre cele mai uzuale setări ale fişierului web.config se numără următoarele:

Conectarea la baza de date. Să presupunem că avem 20 pagini într-o aplicaţie ASP. NET, fiecare din ele utilizând o conexiune la baza de date. Putem defini o conexiune la baza de date în fişierul web.config care să poată fi folosită în toate paginile. Astfel, dacă modificăm conexiunea, o facem doar într-un singur loc.

Pentru a defini o conexiune la baza de date în fişierul web.config, folosim următorul cod introdus în secţiunea <configuration> dar înaintea secţiunii <system.web>:

<connectionStrings>
<add name="nume_conexiune" connectionString="Data Source=nume_calculator/nume_server_sql;Initial Catalog=nume_baza_de_date;Persist Security Info=True;User ID=user;Password=parola;"
providerName="System.Data.SqlClient" />
</connectionStrings>

Codul de mai sus poate fi folosit în cazul când conexiunea la serverul SQL se realizează folosind autentificarea SQL Server. Dacă se foloseşte autentificarea Windows atunci connectionString se înlocuieşte cu:

connectionString="Data Source=nume_calculator/nume_server_sql;Initial Catalog=nume_baza_date;Integrated Security=True"

Pentru a folosi conexiunea în partea de server side a unei pagini folosim următorul cod:

private string connectionstring = WebConfigurationManager.ConnectionStrings["nume_conexiune"].ConnectionString;

Erori personalizate. La întâlnirea unei erori în aplicaţie putem seta ca ASP .NET să redirecţioneze utilizatorul spre o anumită pagină. Următorul cod se poate introduce în web.config în secţiunea system.web:

<customErrors defaultRedirect="pagina.aspx"/>

Folosind codul de mai sus, la întâlnirea oricărei erori, ASP .NET va redirecţiona utilizatorul spre pagina.aspx. Putem personaliza şi mai mult paginile la care ajunge utilizatorul în caz de eroare folosind codurile erorilor. De exemplu, 404 este eroarea pentru pagină negăsită, iar 403 este eroarea pentru acces interzis. Putem scrie astfel:

<customErrors defaultRedirect="pagina.aspx">
<error> statusCode="404" redirect="eroare404.aspx" />
<error> statusCode="403" redirect="eroare403.aspx" />
<customErrors>

În acest caz, dacă se întâlneşte eroarea pagină negăsită, utilizatorul va fi redirecţionat spre eroare404.aspx, dacă accesul este interzis, utilizatorul va vedea pagina eroare403.aspx, iar în cazul oricărei alte erori se va afişa pagina pagina.aspx

Mărimea fişierelor încărcate pe server. Implicit, când facem un upload, ASP .NET respinge fişierele mai mari de 4 MB. Pentru a modifica această limitare, putem introduce în fişierul web.config următoarea linie de cod în secţiunea <system.web>

<httpRuntime maxRequestLength = "10240" />

În cazul de mai sus, dimensiunea maximă a fişierului acceptat de server este de 10 MB.

Interzicerea accesului în anumite directoare. Interzicerea accesului se poate face foarte simplu folosind tag-ul authorization în secţiunea system.web astfel:

<authorization>
<deny users = "?" />
<authorization>

Cookies

2009-01-29T11:21:00.007+02:00

Cu ajutorul unui cookie (nu biscuit sau prăjitură) putem reţine şi folosi anumite date în toate paginile aplicaţiei web. Cookie-urile sunt create pe calculatorul clientului şi nu sunt folosite pentru a stoca date de o dimensiune prea mare. Putem folosi un cookie pentru a stoca de exemplu numele utilizatorului autentificat sau email-ul acestuia.

Un cookie se crează astfel:

HttpCookie cookie = new HttpCookie("date");

cookie["nume"] = nume.Text;

cookie["email"] = email.Text;

Response.Cookies.Add(cookie);

Acest cookie va fi valabil până când browserul rămâne deschis. Dacă vrem să prelungim valabilitatea unui cookie, scriem astfel:

cookie.Expires = DateTime.Now.AddYears(100); // acest cookie e valabil 100 ani

Putem prelua datele din cookie astfel:

string c="";

HttpCookie cookie = Request.Cookies["date"];

if (cookie != null) // verificam daca cookie-ul exista
{
c = "nume: " + (string)cookie["nume"] + " şi email:" + (string)cookie["email"];
}

Singura modalitate de a şterge un cookie este de a-i seta o dată de expirare înainte de data curentă. Codul este:

HttpCookie cookie = Request.Cookies["date"];

cookie.Expires = DateTime.Now.AddDays(-1);

Response.Cookies.Add(cookie);

Descarcă exemplul

Redirectionare si trimiterea informatiilor intre pagini folosind query string

2009-01-28T16:18:00.006+02:00

Redirecţionarea către o altă pagină se face folosind instrucţiunea Response.Redirect()

Response.Redirect("default2.aspx?luna="+
DropDownList1.SelectedItem.Value);

Browserul va fi redirecţionat către pagina default2.aspx. ?luna=valoare reprezintă parametrul transmis paginii. Numele parametrului este luna deoarece se află după semnul "?" care denotă începerea parametrilor. Pentru mai mulţi parametri putem scrie ?luna=valoare&anul=valoare

În pagina a 2-a putem prelua valoarea parametrului trimis folosind Request.QueryString[] astfel:

Label1.Text="Luna aleasă este <strong>" + Request.QueryString["luna"].ToString()+"</strong>";

Avantaje: simplu şi rapid.
Dezavantajele: utilizatorii avansaţi pot modifica valorile parametrilor care sunt vizibile şi nu se pot trimite valori mari.

Descarcă acest exemplu

Disable la un buton dupa click

2009-01-28T13:32:00.007+02:00

M-am întâlnit cu următoarea situaţie: după completarea datelor unui form, datorită conexiunii la internet lente, utilizatorii grăbiţi au apăsat de mai multe ori butonul de adăugare a datelor din form astfel datele au fost duplicate.

Buton pe disable şi trimiterea datelor spre server.

Vom folosi javascript pentru această operaţie. Codul javascript este următorul:

Iar codul HMTL este

<div style="width:300px;float:left;border-style:solid;border-color:Black;border-width:1px;padding:10px;">

Nume: <asp:TextBox ID="nume" runat="server"></asp:TextBox><br />
Vârstă: <asp:TextBox ID="varsta" runat="server" Width="30px"></asp:TextBox><br />
Ocupaţie: <asp:TextBox ID="ocupatie" runat="server"></asp:TextBox><br /><br />

<asp:Button ID="trimite_date" runat="server" Text="Apasă butonul"
onclick="trimite_date_Click" UseSubmitBehavior="False" OnClientClick="disable_buton();" />

<br />
<br />
<asp:Label ID="Label1" runat="server" ForeColor="#999999" Text="Rezultat..."></asp:Label>

</div>

În codul javascript, butonul cu id-ul "trimite date" este pus pe disable, este schimbat text-ul apoi este executată funcţia __dopostback() (cu două semne "_" in faţa numelui). Această funcţie este responsabilă cu trimiterea datelor spre server. Acceptă 2 parametri, primul este id-ul controlului care a iniţiat trimiterea datelor, iar al 2-lea reprezintă o informaţie suplimentară cum ar fi tipul evenimentului asociat controlului.

În codul HTML butonul "trimite_date" are setat atributul UseSubmitBehavior="False" lucru important pentru funcţionarea bună a script-ului.

În cazul unei erori de validare în directiva page se setează atributul EnableEventValidation="false"

<%@ Page Language="C#" AutoEventWireup="true" CodeFile="Default.aspx.cs" Inherits="_Default" EnableEventValidation="false" %>

Descarcă acest exemplu

Upload fisiere. Upload dinamic

2009-01-28T10:57:00.012+02:00

ASP .NET include un control cu ajutorul căruia putem încărca fişiere pe server. Acesta este FileUpload. FileUpload este echivalentul HTML pentru <input type="file">

Pentru a putea încărca un fişier pe server, adăugăm în pagină un control FileUpload şi un buton

În pagina aspx avem următorul cod:

<div class="div_upload_fisier" >
<h2>Upload un singur fişier</h2>
<em>Alegeţi fişierul</em>:
<asp:FileUpload ID="fisier_1_0" runat="server" />
<br />
<br />
<asp:Button ID="Button1" runat="server" Text="Încarcă fişier"
onclick="Button1_Click" />

</div>

Utilizatorul va alege fişierul printr-un click pe browse. După alegerea fişierului pentru upload, la click pe buton, pagina va trimite datele spre server. Metoda PostedFile.SaveAs a unui control FileUpload salveaza fisierul pe disc. Sintaxa pentru un control cu id-ul FileUpload1 este:

FileUpload1.PostedFile.SaveAs("cale_completă_fişier");

Codul C# pentru exemplul aspx de mai sus este următorul:

fisier_1_0.PostedFile.SaveAs(Request.PhysicalApplicationPath + Path.GetFileName(fisier_1_0.PostedFile.FileName));

Metoda SaveAs() trebuie să primească ca parametru un string ce reprezintă calea către fişier + numele fişierului. În cazul de mai sus, Request.PhysicalApplicationPath returnează calea fizică curentă a apicaţiei web, iar Path.GetFileName() returnează numele fişierului ales de utilizator pentru upload. fisier_1_0.PostedFile.FileName conţine calea+numele original al fişierului.

Clasa Path necesită folosirea namespace-ului System.IO. Putem scrie using System.IO sau să procedăm ca în imaginea de mai jos (click dreapta pe cuvântul Path)

Upload dinamic

Pentru a putea face un upload dinamic (adică să lăsăm utilizatorul să aleagă câte fişiere vrea) avem nevoie de puţin javascript.

Codul javascript este următorul (în partea de HEAD)

Funcţia adauga_doc() va adăuga un control <input type="file"> pentru upload-ul fişierelor. În mod normal acest control necesită ca tag-ul <form> să conţină atributul enctype="multipart/form-data" dar deoarece avem un control FileUpload pe pagină, acel atribut este creat automat de ASP .NET. Se crează elementul input de tip file cu id-ul şi numele unic (prin incrementarea variabilei j) ori de câte ori utilizatorul apasă pe link-ul "încă un fişier". În acest fel vom avea controale cu id şi nume unic pentru a nu exista probleme la încărcare.

În secţiunea body avem următorul cod HTML

<div class="div_upload_dinamic">
<h2>Upload dinamic</h2>
<em>Alegeţi un fişier</em>:
<asp:FileUpload ID="fisier_2_0" runat="server" />
<div id="adauga_documente_div" runat="server"></div>
<a onclick="adauga_doc();" style="cursor:pointer;color:Blue;text-decoration:underline;">Încă un fişier</a><br /><br />

<asp:Button ID="Button2" runat="server" Text="Încarcă fişierele"
onclick="Button2_Click" />
<br />
</div>

Observăm că la elementul <a> avem atributul onclick ce execută funcţia adauga_doc()

Codul C# pentru salvarea fişierelor pe server este următorul:

string nume_fisier;
for (int j = 0; j < Request.Files.Count; j++)
{

if (Request.Files[j].ContentLength > 0)
{
nume_fisier = Path.GetFileName(Request.Files[j].FileName);
Request.Files[j].SaveAs(Request.PhysicalApplicationPath.ToString
() + nume_fisier);
}
}

Request.Files reprezintă colecţia de fişiere încărcate. Parcurgem fişierele încărcate şi le salvăm rând pe rând pe server.

Descărcaţi acest exemplu

Limitarea dimensiunii fişierelor încărcate

Putem modifica dimensiunea maximă pe care o poate accepta ASP .NET la upload-ul fişierelor (implicit e 4 mega bytes). În fişierul web.config căutăm tag-ul <system.web> şi adăugăm următoarea linie

<httpRuntime maxRequestLength="10240"/>

10240 reprezintă 10 mega. Putem modifica valoarea în kilobytes a maxRequestLength.

Structura unei aplicatii web in ASP .NET

2009-01-27T23:22:00.002+02:00

Într-o aplicaţie web realizată cu ASP .NET vom avea următoarele tipuri de fişiere şi directoare importante

Fişiere cu extensia .aspx reprezintă locul unde este stocat conţinutul paginii web. Se pot adăuga elemente HMTL, javascript, controale ASP .NET server-side.

Fişierele cu extensia .cs reprezintă codul ce se va executa pe server. Se poate scrie cod C# sau Visual Basic. Se pot defini variabile, funcţii, clase, etc.

Fişierul web.config este un fişier de configurare unde este stocată informaţia referitoare la aplicaţia web. În acest fişier se pot defini mai multe proprietăţi ale aplicaţiei. De exemplu, putem defini string-ul de conectare la baza de date pentru a-l putea folosi in orice pagină, sau putem modifica limita mărimii fişierelor upload-ate.

Fişierul Global.asax este opţional şi se poate folosi pentru a manipula anumite evenimente cum ar fi Application_Start, Application_End, Session_Start, Session_End

Directorul BIN este folosit pentru a stoca diverse fişiere dll folosite ca şi componente sau controale în aplicaţie.

Directorul App_Code conţine cod ce se va compila şi va fi vizibil în orice pagină a aplicaţiei web. Se pot stoca aici de exemplu diverse clase.

Directorul App_Data conţine fişiere mdf specifice bazelor de date SQL sau Access.

Debugging şi intellisense

2009-01-27T19:32:00.009+02:00

Debug-ul reprezintă procesul prin care se caută şi se repară erorile din program. Web Developer are integrat o unealtă de debugging. Să vedem cum se foloseşte:

Avem pe o pagină un textbox unde userul poate introduce o valoare, un buton, şi un Label. După introducerea valorii (un număr întreg), utilizatorul face click pe buton, iar rezultatul va fi afişat în label.

Facem dublu click pe butonul din pagină, ca să se creeze funcţia ataşată evenimentului de click al butonului. Am scris un mic cod pentru acea funcţie. Ca să putem urmări pas cu pas cum funcţionează programul, facem un click în dreptul primei linii de cod ce se va executa conform imaginii de mai jos

Rulăm programul cu F5 iar Web Developer-ul va suspenda execuţia programului în dreptul liniei de cod marcate cu bulina roşie.

Folosim cele 3 butoane din imaginea de mai jos pentru a merge pas cu pas pe liniile de cod (primul buton - Step Into), pas cu pas dar fără a intra în procedurile întâlnite în cale (al doilea buton - Step Over) sau a sări afară în cazul în care s-a intrat într-o funcţie cu Step Into (al treilea buton - Step Out)

Cât timp execuţia e suspendată putem trece cu mouse-ul deasupra mai multor variabile. Putem să vedem ce valori au acestea, lucru folositor în cazul în care nu ştim de unde apare eroarea.

Un alt lucru util al Web Developer-ului este intellisense. Intellisense reprezintă auto-sugestiile ce apar la scrierea unei metode. După tastarea operatorului "." (punct) vor apărea lista metodelor. În cazul în care lista nu apare se poate vizualiza folosind combinaţia de taste CTRL + SPACE

Modificarea primei pagini şi a butonului

2008-08-19T22:50:00.009+03:00

Am creat prima pagină în Web Developer dar nu prea face mare lucru. Acum o vom modifica astfel încât butonul să execute un cod.

În partea de design, facem un click pe butonul recent adăugat şi ne vom concentra atenţia în dreapta jos la secţiunea Proprietăţi şi evenimente (Properties, Events).

În secţiunea Properties vom vedea şi vom putea modifica o multitudine de proprietăţi ce aparţin butonului nostru, cum ar fi culoare, font, buton vizibil sau invizibil, textul butonului, şi altele. Aceste modificări ţin de partea interfeţei butonului. De exemplu, putem scrie la proprietatea Text precum în imaginea de mai sus.

Vrem ca butonul nostru să execute ceva. Pentru aceasta, facem dublu click pe buton şi Web Developer va crea pentru noi funcţia ataşată butonului. Observăm că funcţia este în fişierul default.aspx.cs

Codul acestei funcţii se va executa când vom face click pe buton. Acestea sunt evenimentele.

Evenimentele reprezintă acţiunile ce le execută un obiect. De exemplu, butonul nostru poate executa un cod la click pe acesta. Click pe buton reprezintă un eveniment. Evenimentele le putem vedea în fereastra Properties printr-un click pe iconiţa fulger (iconiţa de lângă fulger reprezintă proprietăţile).

Să alegem din toolbox un alt obiect, de data aceasta un Label pe care îl tragem lângă buton. În funcţia creată butonului, scriem conform imaginii de mai jos.

Apăsăm F5, site-ul se încarcă şi după ce facem click pe buton, vom vedea că se va schimba textul obiectului Label.

Să începem un site

2008-08-19T22:02:00.014+03:00

Pentru a crea un site nou în Web Developer procedăm astfel.

Click pe File -> New WebSite

În fereastra ce apare putem alege directorul unde vor fi stocate fişierele ASP .NET şi limbajul de programare: C# sau Visual Basic. În acest tutorial se va folosi C#.

Este bine să aveţi cunoştinţe minime de HTML, CSS şi programare

După alegerea directorului site-ului şi a limbajului de programare, vom vedea ceva similar cu imaginea de mai jos:

Referitor la imagine, vom avea câteva explicaţii:

- în partea de sus-stânga putem vedea default.aspx. Acesta e fişierul implicit al site-ului ( echivalent în HTML este index.html ) iar dacă intrăm pe site este primul ce se va executa.
- tot în stânga sus este toolbox-ul. Dacă trecem cu mouse-ul deasupra se va afişa. Lângă butonul X de închidere al toolbox-ului este autohide. La un click pe autohide toolbox-ul va rămâne fix.
- jos-stânga vom vedea 3 butoane: Design, Split şi Source. Dacă intrăm în partea de Design vom vedea ceea ce se vede efectiv pe site (butoane, tabele, etc), în partea de Source vom vedea codul HTML iar Split va împărţi fereastra Web Developer-ului în 2 (pentru Design şi Source).
- în partea de jos la Output vom avea evetualele mesaje de eroare sau alte mesaje.
- în dreapta-sus se află solution explorer: lista cu fişierele site-ului. Fişierul web.config se crează automat, dar despre el se va discuta separat. Putem observa un semn + în dreptul default.aspx. Fiecare fişier aspx are (este bine să aibă) separat un fişier cu extensia cs pentru codul server side ce va fi scris în c#.
- partea din dreapta-jos şi anume properties va fi discutată separat.

În continuare selectăm partea de Design, şi mergem cu mouse-ul deasupra toolbox-ului.

Alegem obiectul Button (buton) şi îl tragem pe spaţiul liber pe pagină.

Apăsăm F5 şi serverul integrat va porni.
Web Developer vă va întreba dacă doriţi debug (click pe OK în fereastra ce apare). Este bine să folosim debug pentru că dacă apare o eroare, Web Developer ne va semnala eroarea din linia de cod printr-un mesaj.

Veţi vedea în browserul favorit prima pagină facută cu Web Developer ce va conţine un buton (vom vedea ce putem face cu acest buton)

Introducere în Web Developer 2008

2008-08-19T21:26:00.008+03:00

Web Developer reprezintă unealta celor de la Microsoft cu ajutorul căruia putem creea pagini web simplu şi fără să scriem prea mult cod. Printre facilităţile oferite de Web Developer amintim următoarele:

- Obiectele se pot adăuga cu uşurinţă. Tot ce trebuie să facem pentru adăugarea unui buton pe pagină este să tragem obiectul buton din toolbox (bara de unelte). La fel putem proceda cu o mulţime de alte obiecte.

- Server integrat. Web Developer are integrat un server web pentru a putea rula paginile create. Programarea în ASP .NET este server side, ceea ce înseamnă că (virgulă) codul trebuie executat pe server iar apoi trebuie retrimis browserului clientului sub formă HTML. De această procedură se ocupă serverul integrat.

- Verificarea erorilor. Web Developer vă avertizează când aţi scris o linie de cod eronată şi vă oferă o posibilă soluţie pentru a remedia eroarea. Aceasta ajută în corectarea şi scrierea eficientă a codului.

- Intellisense. Oare ce metode şi evenimente are obiectul acesta? Termenul intellisense se referă la afişarea tuturor metodelor şi evenimentelor unui obiect plus o scurtă descriere. În acest mod vom putea vedea ce ştie fiecare obiect.

- Debugging. Este o eroare în cod sau ceva nu merge cum ar trebui? Nici o problemă, Web Developer vă oferă posibilitatea de a verifica valorile variabilelor, de a urmări codul pas cu pas, sau de a opri execuţia într-un punct anume.

... plus multe alte facilităţi.

După instalare va fi necesar ca Web Developer să fie înregistrat gratuit pe site la Microsoft în termen de 30 zile. Pentru înregistrare facem click în meniul Web Developer pe Help -> Register Product.

Funcţii (metode)

2008-08-17T11:35:00.009+03:00

Cu ajutorul funcţiilor putem să organizăm codul. Fiecare funcţie poate conţine mai multe instrucţiuni, poate returna sau nu o valoare, sau poate contine parametri. Utilizarea funcţiilor este utilă când avem nevoie de a repeta o bucată de cod. Nu vom scrie de 10 ori aceeaşi bucată de cod, ci vom avea o funcţie ce conţine codul nostru, pe care o apelăm când avem nevoie.

Funcţie ce nu returnează valoare

void Metoda1()
{
// Cod
}

Funcţie ce returnează o valoare întreagă

int Metoda2()
{
int i=10;
return i;
}

Funcţie cu parametri

string Metoda3(string s)
{
return s;
}

Mai sus sunt 3 exemple de funcţii ce sunt declarate. Pentru apelarea funcţiilor, adica executarea codului lor putem scrie:

Metoda1();

int x;

x=Metoda2(); // Va avea valoarea 10

string y;

y=Metoda2("abc"); // Va avea valoarea abc

While, do...while

2008-07-04T15:29:00.003+03:00

Funcţia WHILE se foloseşte atunci când dorim să parcurgem o bucată de cod până când o anumită condiţie se îndeplineşte. De exemplu, până când variabila i nu are valoarea 5 , codul se execută. Când variabila are valoarea 5, codul nu se mai execută.

int i=0;
while (i<5)
{
i++;
//acest cod se execută de 5 ori
}

Funcţia do...while este similară funcţiei while şi se foloseşte după cum urmează:

int i=0;
do
{
i++;
// Acest cod se execută de 5 ori.
}
while (i<5);

Care este diferenţa între while şi do..while?

În cazul funcţiei while, dacă condiţia este falsă din start, nu se va executa nimic. În cazul funcţiei do...while, dacă condiţia de evaluare este falsă din start codul se va executa odata, iar apoi condiţia va fi evaluată ca falsă şi se va ieşi din cod.

În caz că se doreşte ieşirea din executarea codului din interiorul funcţiei while sau do...while înainte de a fi îndeplinită condiţia, se poate folosi comanda break;

foreach

2008-05-27T12:10:00.005+03:00

Cu ajutorul funcţiei foreach putem parcurge elementele unui set de date fără să avem o variabilă pentru incrementare. În schimb, vom avea o variabilă ce are tipul de date acelaşi cu cel căutat. Funcţia e folositoare când vrem să parcurgem de exemplu elementele unui array.

string [] sir={"a","b"}

foreach(string element in sir)
{
//se execută de 2 ori
}

Funcţia va parcurge toate elementele şirului. Observăm că nu mai avem nevoie să ştim câte elemente are şirul, funcţia foreach ştie să le parcurgă pe toate.

Funcţia FOREACH nu permite modificarea valorilor elementelor ce se parcurg.

Functia FOR

2008-05-07T15:24:00.001+03:00

Funcţia FOR este folosită foarte des în programare, fiind necesară pentru repetarea unei bucăţi de cod.

for (int i=0;i<5;i++)
{
//se execută de 5 ori
}

Sintaxa funcţiei FOR se compune din 3 părţi principale:

int i=0 - în prima parte se iniţializează şi / sau se declară variabila folosită ca şi contor, în acest caz i. Variabila se poate declara şi înaintea funcţiei FOR, dar deoarece este folosită pentru contor în interiorul FOR-ului se obişnuieşte să se declare la folosirea funcţiei, nemaifiind valabilă la ieşirea din FOR.

i<5 - a 2-a parte reprezintă condiţia care trebuie îndeplinită pentru ca bucla să se repete.

i++ - a 3-a parte incrementează variabila contor. În acest caz se incrementează cu 1. Dacă am fi dorit ca la fiecare buclă să se incrementeze contorul cu 2, în loc de i++ am fi avut i+2

Switch

2008-04-04T09:12:00.003+03:00

Switch se foloseşte pentru a testa mai multe valori pentru o variabilă sau o expresie. Variabila sau expresia trebuie să fie de tipul int, string, bool, char sau enum. Sintaxa este prezentată mai jos:

switch(numar)
{
case 1:
// cod
break;
case 2:
//cod
break;
default:
//cod
break;
}

Switch va verifica valoarea variabilei numar. Dacă este 1, se va executa codul ce corespunde lui 'case 1'. Fiecare case se termină cu instrucţiunea break;. Dacă nici una din condiţii nu este îndeplinită (variabila numar nu are nici valoarea 1, nici 2), se va executa codul ce corespunde instrucţiunii default.
Se poate testa aceeaşi bucată de cod pentru mai multe valori:

switch(numar)
{
case 1:
case 2:
//codul se execută atât pentru 1 cât şi pentru 2
break;
default:
//cod
break;
}

În cazul de mai sus, variabila număr este de tip int. Pentru variabile string se va testa astfel:

case "valoare":

Functia IF

2008-03-16T13:30:00.003+02:00

Funcţia If se foloseşte pentru a evalua o expresie. Putem executa o bucată de cod în funcţie de rezultatul evaluării expresiei (dacă este adevărată sau falsă).

if(numar>5)
{
//Dacă variabila numar este mai mare ca 5 (condiţia este adevărată), se execută această porţiune de cod
}
else
{
//Dacă variabila numar nu este mai mare ca 5 (condiţia este falsă), se execută această porţiune de cod
}

Se pot testa mai multe condiţii una după alta.

if(...)
{
//...
}
else if(...)
{
//...
}
else
{
//...
}

Conversii intre tipuri de date

2008-03-14T19:31:00.002+02:00

Convertirea dintre un tip de date în altul va fi folosită foarte des. De exemplu, dacă doriţi să afişaţi un număr întreg într-o pagină web, acesta va trebui convertit în string.
Pentru a converti un tip de date în altul putem folosi metodele clasei Convert.

int numar=5;
string numar_afisat;
numar_afisat=Convert.ToString(numar); //numar_afisat="5"

O altă metodă de conversie ar fi cea explicită, unde tipul variabilei convertite trebuie specificat în paranteze înainte de numele variabilei.

int numar=5;
long numar_mare;
numar_mare=(long)numar;

Acest tip de conversie se foloseşte pentru mutarea datelor dintr-o variabilă în alta, în exemplul de mai sus pentru mutarea unei valori int în long (numere întregi de valoare mare). Nu va funcţiona în cazul conversiei de exemplu unui număr în string.
Alte metode de conversie se pot găsi printre metodele obiectelor.

int numar=5;
string alt_numar;
alt_numar=numar.ToString();//Conversie din in string. alt_numar="5"
numar = Int32.Parse(alt_numar);//Conversie in int

Revenind la ArrayList, o variabilă poate lua valorile din ArrayList specificând tipul valorilor din şir.

variabila_mea=Convert.ToString(sir_variabil[0]);

Operatii cu variabile

2008-03-12T09:40:00.003+02:00

O mulţime de operaţii se pot realiza în C#. Operaţiile simple cum ar fi adunare sau scădere şi operaţii mai complicate, de exemplu extragerea radicalului dintr-un număr.

Operaţii aritmetice:
+ Adunare
- Scădere
* Înmulţire
/ Împărţire
% Restul împărţirii

int n,m;

n= 10%3;
m=3+2;
//Valoarea lui n va fi 1, iar a lui m 5.

În cazul string-urilor, operatorul + se poate folosi pentru a uni (concatena) 2 variabile de tip string.

concatenare = “Popescu”+”.”+”Ion”;

//Se va afişa Popescu.Ion

C# recunoaşte operaţii scurte de asignare, de exemplu valoare+=10 va fi similară cu valoare =valoare+10.

Matematici avansate

Pentru operaţii matematice mai complexe, C# ne oferă clasa Math. Cu ajutorul acesteia putem extrage de exemplu radicalul sau logaritmul unui număr.

Câteva metode ale clasei Math:

int valoare;
valoare = Math.Abs(-9) //Valoarea absolută. Rezultat: -9
valoare = Math.Ceiling(9.44)//Rotunjire în sus. Rezultat: 10
valoare = Math.Floor(9.44)//Rotunjire în jos. Rezultat: 9
valoare = Math.E//Rezultat: 2,71...
valoare = Math.PI//Rezultat: 3,14...
valoare = Math.Exp(2)//e la puterea a 2-a. Rezultat 7,38...
valoare = Math.Log(3,2)//Logaritm de 3 în baza 2. Rezultat: 1,58...
valoare = Math.Log10(4)//Logaritm în baza 10. Rezultat: 0,60...
valoare = Math.Max(4,5)//Maximul dintre 2 numere. Rezultat: 5
valoare = Math.Min(4,5)//Minimul dintre 2 numere. Rezultat: 4
valoare = Math.Pow(4,2)//4 la puterea a 2-a. Rezultat: 16
valoare = Math.Round(4.7853,2)//Rotunjirea unui număr cu virgulă la 2 zecimale. Rezultat: 4.78
valoare = Math.Sqrt(4)//Radical din 4. Rezultat: 2

Siruri de caractere (Arrays)

2008-03-06T10:15:00.002+02:00

Şirurile de caractere pot stoca valori de acelaşi tip. Fiecare valoare din şir poate fi referenţiată printr-un index. Ne putem imagina un şir de caractere ca o înşiruire de date, sau ca o matrice, în funcţie de cum declarăm şirul.

Toate şirurile au indexul de start egal cu 0. De exemplu dacă avem un şir cu 10 elemente, idex-ul ultimului element va fi 9 (pentru că începe de la 0).

// Un şir de 10 caractere
int[] sir= new int[10];

//O matrice de 2 pe 3 (un tabel cu 2 rânduri şi 3 coloane)
string[,] matrice= new string[2,3];

/*

Cum arată valorile din şir:
1,2,3,4,5,6,7,8,9,10
Cum arată valorile din matrice:
1,2,3
4,5,6

*/

Putem observa că valorile din şir sunt întregi (int) iar cele din matrice sunt caractere (string).

Pentru a modifica sau a prelua valoarea din şir procedăm astfel (index-ul porneşte de la zero):

int valoare1 = sir[5]; // Valoarea va fi 6

string valoare2 = matrice[1,3] // Valoarea va fi 3 (rândul 1, coloana 3)

Şiruri de dimensiune variabilă

După cum se poate observa, şirul şi matricea de mai sus sunt de dimensiuni fixe. De exemplu, şirul acceptă maxim 10 elemente. Din fericire, în C# putem declara un şir de dimensiune variabilă folosind clasa ArrayList.

ArrayList sir_variabil=new ArrayList();

//Să adăugăm în şir
sir_variabil.Add(“valoare1”);
sir_variabil.Add(“valoare2”);

Valorile asignate şirului variabil sunt de tip string. Pentru a putea asigna o valoare din şir unei variabile, trebuie să convertim (să transformăm) valoarea în tipul dorit, deoarece .NET nu poate şti ce valori am introdus noi în şir. Vom vedea puţin mai încolo cum putem converti tipurile de date.

Atenţie. Pentru a folosi clasa ArrayList este necesar să se specifice colecţia de clase din care face parte. Pentru aceasta trebuie să scriem la începutul paginii de cod urmatoarea linie.

using Sytem.Collections;

Secvente speciale

2008-03-05T20:23:00.003+02:00

La întâlnirea caracterului \ (backslash), C# ştie că va urma o secvenţă specială. De exemplu, \n reprezintă o linie nouă. Cele mai folosite secvenţe speciale sunt:

- \" ghilimele duble
- \n linie nouă
- \t tabulare
- \\ backslash

În exemplul de mai jos este întâlnită o astfel de secvenţă specială

string variabila_mea = "Avem ghilimele duble\"";

/* Valoarea variabilei va fi Avem ghilimele duble"
(cu ghilimele la sfârşit) */

Se poate anula secvenţa specială dintr-o variabilă string folosind caracterul @. La întâlnirea acestei variabile compilatorul va ingora backslash-urile întâlnite pe linia respectivă de cod.

string variabila_mea = @"Avem backslash \";

//Se va afișa Avem backslash \

Variabile si tipuri de date

2008-03-04T21:03:00.007+02:00

În C#, datele se stochează în variabile. Acestea pot memora numere,text, data sau timpul. Variabilele se declară specificând tipul său de date şi numele.

//O variabilă ce poate conţine un număr.
int variabila1;
//O variabilă ce poate conţine caractere
string variabila2;

int şi string reprezintă tipurile de date (numere întregi respectiv caractere) iar variabila1 şi variabila2 numele variabilelor. Cele mai folosite tipuri de date sunt:

- byte, short pentru numere întregi cu o valoare mică
- int, long pentru numere întregi
- float, double, decimal pentru numere cu virgulă
- char, string pentru un caracter respectiv mai multe caractere
- bool pentru o valoare logică adevărată sau falsă

La declararea variabilelor dacă acestea nu sunt iniţializate la o operaţie cu acea variabilă se produce o eroare. De aceea este bine ca tot timpul variabilele să fie iniţializate atunci când sunt declarate.
Mai jos sunt câteva exemple de iniţializări de variabile.

int număr = 1;

string nume = "Microsoft";

char c = 'a';

bool var_logic = true;

Atenție. Pentru valori, la variabila de tip char se folosesc ghilimele simple iar pentru string ghilimele duble.

Comentarii

2008-03-04T20:54:00.003+02:00

Comentariile reprezintă linii sau bucăţi din cod ce sunt ignorate de compilator. În C# comentarile sunt de 2 feluri: pe o singură linie sau pe mai multe linii de cod. Pentru primul tip de comentariu se folosesc 2 slash-uri // la începutul liniei de cod în tip ce pentru comentariile pe mai multe linii se foloseşte /* pentru începerea comentariului şi */ pentru finalul comentariului.

// Acesta este un comentariu pe o singură linie;
i=0;
/* Acesta este un comentariu
pe mai multe linii */

Comentariile pe mai multe linii se pot folosi pentru a ingora o bucată de cod.

Atenție. În C# linia de cod se sfârşeşte folosind operatorul ; (punct şi virgulă). De exemplu, această linie este perfect valabilă:
i=1+2+
3+4;

Introducere in C#

2008-03-04T20:38:00.003+02:00

C# (C sharp) este un limbaj de programare ce a fost creat special pentru .NET. Sintaxa se aseamănă cu C++ sau Java, aşadar programatorii ce au mai lucrat cu aceste limbaje vor aprecia aceste asemănări. Pentru a putea creea pagini ASP .NET dinamice, trebuie să alegeţi un limbaj de programare dintre C# şi Visual Basic.

Pe acest site veți găsi tutoriale despre bazele limbajului de programare C#.

Atentie. C# face diferenţa dintre literele mari sau mici (este case sensitive). De exemplu, dacă veţi scrie For(...) în loc de for(...) compilatorul va semnala o eroare.

Ce trebuie sa instalez?

2008-03-04T19:27:00.002+02:00

Pe lângă un sistem de operare Windows XP sau Vista, pentru a putea creea un site ASP .NET este nevoie de:

Un editor pentru creearea paginii web.

Visual Web Developer reprezintă un program cu ajutorul căruia se pot creea cu ușurință paginile web. Acesta are o colecție de obiecte (imagini, tabele, butoane) ce se pot trage din panoul cu obiecte direct pe pagina ce urmează a fi publicată.

Web Developer 2008 Express Edition, este varianta cea mai nouă și gratis și se poate descărca de pe pagina oficială a Microsoft.

Pachetul conține și .NET FRAMEWORK 3.5, ultima versiune a colecției de clase necesare pentru a putea creea paginile web folosind funcții foarte folositoare și gata implementate.

Baze de date

Pentru a folosi baze de date, se poate descărca SQL Server 2005 Express impreună cu programul de management al bazei de date SQL Server Management Studio Express. Acesta vă oferă posibilitatea de a creea, șterge și modifica baze de date și tabele cu ușurință precum și rularea de interogări.

Web Developer conține un Web Server propriu ce poate rula paginile web create.

Tutoriale C#, Visual Studio si ASP .NET

2008-03-04T15:10:00.004+02:00

Bine aţi venit pe punctnet.blogspot.com. În funcţie de timpul liber, am să încerc să creez tutoriale cât mai simple pentru buna înţelegere a programării web folosind ASP .NET şi C#. Deasemenea va fi prezentat şi mediul de dezvoltare Visual Studio.